România deține rezerve strategice de 2 milioane de tone de țiței și produse petroliere, la care se adaugă o rezervă comercială de 394 de mii de tone. Volumul total ar trebui să acopere consumul intern pentru o perioadă de peste 90 de zile, chiar și în absența importurilor. În ciuda acestor stocuri, prețurile la pompă au crescut, benzina depășind 9 lei pe litru, iar motorina apropiindu-se de 10 lei, prag deja atins în unele stații.
O mare parte din materia primă a rafinăriilor locale provine din importuri, țițeiul din Kazahstan acoperind peste 50% din necesar. O întrerupere temporară a fluxului de aprovizionare pe acest culoar, chiar dacă ulterior reluat, afectează direct costul carburanților și întregul lanț logistic. Incertitudinea din piață persistă, fiind legată de viteza de reacție în cazul unui nou șoc de aprovizionare.
Miza financiară depășește prețul de la pompă. O percepție în piață că rezervele există doar scriptic, fără a putea stabiliza rapid oferta, poate împinge în sus costurile de transport și, ulterior, prețurile de consum. Pentru companii, acest risc se traduce în marje de profit comprimate, un necesar mai mare de capital de lucru și presiune suplimentară pe bugetele operaționale. Situația are și implicații regionale, rafinăriile din România fiind principalul furnizor de carburanți pentru Republica Moldova. Întreruperea livrărilor prin terminalul Novorossiisk a accentuat criza de motorină din țara vecină.
Întrebarea esențială este legată de cât de rapid poate fi utilizată această rezervă într-o situație de criză. Potrivit profit.ro, principala problemă este discrepanța dintre suficiența contabilă a stocurilor și disponibilitatea lor reală. Mecanismul operațional prin care aceste volume ar intra efectiv în piață nu este detaliat, ceea ce face ca cifra totală, de peste 2 milioane de tone, să fie un indicator macroeconomic insuficient pentru a evalua viteza de atenuare a unui șoc de ofertă. Nici producția internă nu reprezintă o garanție, deoarece, deși intră în calculul celor 90 de zile de acoperire teoretică, capacitatea de rafinare pentru a compensa un deficit nu este clarificată, conform Financiarul.
Semnalul relevant pentru piață nu este doar reluarea fluxului de țiței kazah, ci modul în care reacționează prețurile la pompă. O normalizare lentă a acestora ar sugera că piața continuă să includă în preț un risc de aprovizionare, în pofida rezervelor teoretic suficiente. Testul concret pentru stabilitatea pieței rămâne dublu: menținerea neîntreruptă a fluxului de țiței din Kazahstan și evoluția prețurilor la carburanți.
