Tribunalul București a admis în parte, pe 20 mai 2026, cererea familiei Mihu și a obligat Exim Banca Românească să plătească unuia dintre reclamanți 4.096.063,87 lei pentru transferuri considerate neautorizate. Hotărârea putea fi atacată cu apel.
Familia Mihu, din Popești-Leordeni, avea afaceri în transportul de persoane, inclusiv maxi-taxi, și în imobiliare, potrivit Cancan.ro. Membrii familiei își țineau banii la Banca Românească, absorbită între timp de EximBank, iar litigiul se poartă cu Exim Banca Românească.
Prin aceeași hotărâre, fosta angajată Ioana E.O. a fost obligată să achite băncii suma acordată clientului, plus 177.559,50 lei cheltuieli de judecată. Tribunalul a admis astfel cererea de chemare în garanție a instituției, prin care aceasta solicitase ca angajata să suporte despăgubirea pusă în sarcina băncii.
Ordinele semnate în alb au cântărit în stabilirea răspunderii
Judecătorii au făcut diferența între operațiunile pentru care existau documente semnate de titulari și cele pentru care autorizarea nu era dovedită. Expertizele au arătat că o parte dintre ordinele de plată contestate purtau semnăturile autentice ale clienților.
Pentru transferurile realizate pe baza ordinelor semnate în alb și încredințate angajatei, Tribunalul a considerat că familia își asumase riscul. Documentele îi fuseseră lăsate pentru ca operațiunile să poată fi făcute fără prezența titularilor la fiecare vizită la bancă. Pentru această categorie de tranzacții, instanța nu a reținut răspunderea instituției.
Au existat însă și alte situații constatate în proces:
- Operațiuni pentru care nu existau ordine de plată.
- Documente care nu purtau semnătura titularului contului.
- Ordine de plată pentru care expertiza nu a putut stabili dacă semnătura îi aparținea titularului.
Tribunalul a reproșat băncii că reprezentanții săi au tratat-o pe Ioana E.O. ca pe o persoană împuternicită să opereze pe conturile familiei, deși aceasta nu avea o asemenea împuternicire.
Pentru unele tranzacții, clienții îi trimiteau instrucțiuni prin WhatsApp. Instanța a considerat conversațiile un început de dovadă scrisă, pe care l-a analizat împreună cu extrasele de cont și ordinele de plată.
În privința verificării conturilor, Tribunalul București a reținut în hotărâre: „Tribunalul constată că este adevărată susținerea reclamanților din concluziile scrise în sensul că, timp de 5 ani banca nu a făcut controale interne, audit și raportare cu privire la transferurile nelegale din conturile reclamanților, însă este la fel de adevărat faptul că, în aceeași perioadă de 5 ani, reclamanții nu au înțeles să solicite nici măcar un extras de cont pentru a verifica situația conturilor”.
Relația cu angajata depășise operațiunile de la ghișeu
Unul dintre membrii familiei era client al Băncii Românești din 2007. Începând cu 2009, ar fi plasat în depozite sume importante, iar gestionarea relației cu familia a ajuns în mare parte la Ioana E.O.
Un membru al familiei Mihu, reclamant în proces, a explicat în fața instanței de ce fuseseră deschise conturi pentru rude: „Familia din care fac parte a obținut din vânzarea unor imobile o importantă sumă de bani. Am hotărât să-i constituim în depozite bancare. Pentru a beneficia de garanția acordată de Fondul de garantare, respectiv 100.000 euro pe persoană, am hotărât să deschidem conturi bancare tuturor membrilor familiei”.
În apărarea sa, angajata a susținut că avea o relație apropiată cu clienții. Potrivit versiunii prezentate de ea în proces, se vizitau și mergeau în vacanțe împreună, alături de soțul său. Tribunalul a constatat că familia îi acordase încredere și i-a reproșat că ar fi folosit această relație, precum și încrederea reprezentanților băncii, pentru a retrage sume considerabile.
O ofertă de dobândă a declanșat verificările
Operațiunile au fost descoperite în august 2014. Un membru al familiei a mers la bancă pentru a discuta condițiile unor depozite viitoare și a prezentat documente care indicau o dobândă de 9%, ca reper pentru oferta de care credea că beneficia deja.
Angajații au verificat evidențele instituției. Depozitele din acele documente nu apăreau în sistem, iar banca a susținut că nici dobânda respectivă nu era practicată în acea perioadă.
Familia a cerut apoi situația completă a conturilor. Soldul total era de 89,64 lei, deși membrii ei credeau că aveau în depozite aproape 2 milioane de euro. Tribunalul a reținut că formularele false întocmite în iunie 2014 ar fi urmărit să creeze impresia că în conturi mai existau peste șapte milioane de lei.
Auditorii interni au cerut explicații Ioanei E.O., al cărei nume apărea pe documente. În nota explicativă din 26 august 2014, aceasta, pe atunci angajată a băncii, a declarat: „Depozitul a fost constituit în word acasă, ștampila aplicată prin copiere și semnăturile sunt trecute de mine”.
Înscrisul privea aproximativ 1,2 milioane de lei. Ea a susținut că îl întocmise pentru a justifica restituirea unui împrumut primit de la client în mai multe tranșe, bani de care ar fi avut nevoie pentru problemele medicale ale mamei sale.
Instanța a urmărit plățile pentru nuntă, vacanțe și mașină
Documentele privind destinația banilor au fost confruntate cu explicația oferită de angajată. Despre facturile achitate din conturile clienților, instanța a consemnat: „De asemenea, deși arată că banii ar fi fost folosiți pentru operațiile mamei sale, totuși din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceasta a achitat în mod direct din conturile reclamanților facturile emise pe numele său pentru pantofi, rochii, costume de nuntă, cheltuieli nuntă, vacanțe, datorii în dosare de executare silită și chiar mașina soțului […], nefiind identificată vreo plată directă pentru intervenții medicale”.
Judecătorii au încadrat aceste plăți drept cheltuieli voluptorii, adică pentru confort sau plăcere. Mașina soțului, cumpărată din banii familiei potrivit relatării Cancan.ro, avea o valoare de 30.000 de euro. Printre operațiunile contestate se afla și un transfer de 8.840 de lei către Marshal Turism, efectuat pe 18 decembrie 2013.
La proces au fost depuse două înregistrări audio și stenogramele unor discuții. Tribunalul a concluzionat că din acestea rezulta și retragerea unor sume pentru investiții, pe care Ioana E.O. intenționa să le pună înapoi după vânzarea unor panouri radiante.
„Lăsați-mi 30 zile și eu vă dau toți banii”, a promis ea într-o conversație depusă la dosar. Banii nu ar fi revenit în conturi după expirarea termenului.
Ancheta penală s-a încheiat cu clasare
Pe 12 septembrie 2014, Ioana E.O. a formulat un autodenunț. Clientul și banca au depus, la rândul lor, sesizări, iar ancheta a inclus verificarea a zeci de operațiuni și semnături.
Dosarul penal a fost clasat în 2018. Familia a continuat demersurile de recuperare a prejudiciului prin procesul civil împotriva băncii și a angajatei, în care a fost pronunțată hotărârea de despăgubire.
Exim Banca Românească a transmis, într-un răspuns pentru Cancan.ro: „Referitor la solicitarea transmisă, vă comunicăm că, având în vedere că aspectele la care faceți referire fac obiectul unui litigiu în curs, aflat pe rolul instanțelor competente, considerăm inoportună formularea oricărui comentariu înainte de finalizarea procedurilor judiciare și pronunțarea unei hotărâri definitive”.
