Michael Phelps (41 de ani), cel mai decorat sportiv din istoria Jocurilor Olimpice, a dezvăluit că a avut o tentativă de sinucidere după ediția din 2012 a competiției de la Londra. Mărturisirea a fost făcută în cadrul unui documentar realizat de L’Equipe despre antrenorul său, Bob Bowman, și scoate din nou în evidență costul psihologic al performanței de elită.
Perioada de după Jocurile Olimpice din 2012 a reprezentat cel mai grav episod din lupta înotătorului cu depresia și anxietatea. Deținătorul a 28 de medalii olimpice, dintre care 23 de aur, a explicat că avea la dispoziție 30 mg de somnifere și a privit acel moment ca pe cel mai puternic semnal de alarmă din viața sa.
Un punct de cotitură a fost atins în septembrie 2014, când Phelps a fost arestat pentru conducere sub influența alcoolului. Antrenorul său, Bob Bowman, care a recunoscut că inițial nu a înțeles dimensiunea problemei sportivului, l-a împins atunci ferm spre un centru de recuperare. Deși Phelps nu a vrut să meargă la început, decizia a marcat un nou traseu pentru el. Phelps a devenit una dintre cele mai cunoscute figuri din sportul de top care au vorbit deschis despre aceste probleme, conform Dolce Sport.
După ce a primit ajutor specializat, înotătorul a revenit în competiții și a reușit să mai câștige șase medalii olimpice la ediția din 2016. Acum, el merge regulat la psiholog și își tratează afecțiunile ca pe un proces continuu, bazat pe gestionare, nu pe iluzia că problema poate dispărea complet.
Mărturisirea lui Phelps demonstrează că un palmares excepțional nu anulează problemele de sănătate mintală. Episodul de după Londra 2012 arată că vârful performanței sportive poate ascunde o criză profundă, pe care publicul nu o percepe.
