Dosarul de rețea al omului de afaceri Dan Șucu, patronul clubului Rapid, a fost publicat integral, dezvăluind un angajament semnat în 1984 și cel puțin 58 de note informative scrise între 1986 și 1987. Documentele contrazic percepția publică formată după o adeverință din 2015 a CNSAS, care a stabilit că Șucu nu a avut calitatea de colaborator al Securității în sensul legii.
Dosarul, înregistrat sub numărul R303384, conține 62 de file, împărțite în două volume, și acoperă perioada iunie 1984 – noiembrie 1989. La data semnării angajamentului, 16 august 1984, Dan Viorel Șucu avea 21 de ani, era student în anul III la Politehnică și lucra ca ghid colaborator extern la ONT Carpați. El a semnat documentele folosind numele conspirativ „Mircea Crișan”.
În angajamentul său, Șucu se obliga să sprijine organele de securitate cu informații despre turiștii străini și contactele acestora. „Subsemnatul Șucu Dan, fiul lui Bucur și Maria, născut la 25.04.1963 în București, (…) ghid colaborator extern la ONT Carpați, conștient de faptul că apărarea patriei constituie o îndatorire patriotică pentru fiecare cetățean, mă angajez să sprijin organele de securitate prin informarea lor cu toate datele și informațiile pe care le voi constata în timpul însoțirii grupurilor de turiști străini sau al discuțiilor pe care le voi purta cu aceștia ori aflate de la alte persoane. (…) Voi respecta toate indicațiile ce mi se vor da (…) Informațiile le voi prezenta în scris, sub formă de note informative și le voi semna cu pseudonimul «Mircea Crișan»”, se arată în documentul semnat.
Verdictul CNSAS și opiniile separate
Discrepanța majoră este între conținutul acestor documente și verdictul oficial din 2015. Atunci, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a emis o adeverință care certifica faptul că Dan Șucu nu a fost colaborator. Decizia nu a fost însă unanimă, fiind înregistrate trei opinii separate, formulate de Florin Abraham, Florian Bichir și Corneliu Turianu.
Dosarul publicat acum include și note informative ale altor surse ale Securității despre tânărul Șucu, realizate înainte de recrutarea sa. Potrivit Jurnalul Național, aprecierile sunt contradictorii. O sursă numită „Raluca” îl descria, la 26 iulie 1984, ca fiind „foarte conștiincios și îndatoritor” și „timid, dar fără exagerare”. În schimb, o notă a sursei „Sorina” din 9 august 1984, care menționa și notele obținute de Șucu la examenul pentru limba engleză (7 la cunoștințe social-politice, 8 la patrimoniu turistic, 9 la tehnică turistică și 7 la engleză), oferea un portret mult mai critic: „Este dornic să lucreze, vine des pe la ONT, dar e Timid, greoi în gândire, bâlbâit. Un mediocru necesar!”
Din documentele publicate lipsesc două elemente esențiale: conținutul celor 58 de note informative și consecințele pe care le-au avut acestea asupra persoanelor vizate, precum și raționamentul juridic care a stat la baza deciziei de necolaborare din 2015. Documentele din dosar se opresc la data de 6 noiembrie 1989, fără a menționa o încetare oficială a colaborării.